vineri, 13 ianuarie 2017

Cand mor parintii,nu le vinde casa,
Ei au trudit in Raiul lor cel sfant,
Din cand in cand,mai pune-acolo,masa,
Pastreaza-le bucata de pamant,

Cand mor parintii,nu te duce-n pripa,
Sa calculezi cat iei pe truda lor,
Ci construieste inca o aripa,
Si ai sa vezi ca nu le-a fost usor,

Pastreaza demn,tot ce a fost frumos:
Masa,la care-ai stat,cu trei picioare,
Lampa ce arde inca,lin,duios,
Covorul,patul,cele trei ulcioare,

Asterne iute,scoartele din lana,
Mainile mamei te vor mangaia,
Si stai pe prispa veche,chiar batrana,
Sa mai asculti concertul din valcea,

Hai,scoate apa toata din fantana,
Sa primenesti izvorul infundat,
Mama si tata te vor lua de mana,
Te vei simti la fel ca altadat,

Mai da cu var,copile,pe pereti,
Sa ii pastrezi curati,ca pe-o icoana,
Parintii tai au devenit peceti,
Nu alerga,dup-avutii,in goana,

Nu astepta,rugina sa le rupa,
Deschide portile,la casa,largi,
Toti ingerii te vor veghea,asculta,
Vei fi inconjurat numai de magi,

De ce nu vii?Ai tai mereu asteapta...
Ofteaz-atunci cand vad ca esti absent,
Stau umbre triste,pironite-n poarta,
Nu vor sa creada-n visul desuet

De fapt,Parintii nu mor vreodata,
Traiesc in noi,sunt rau cu apa lina,
Sunt stele-aprinse peste zarea-nalta,
Sunt curcubeu,pe bolta cea senina,

Tu ia aminte:casa parinteasca
E locu-n care sufletul ti-e roua,
E vatra noastra veche,stramoseasca,
Lumina ce se scalda-n luna noua.

4 comentarii:

  1. http://www.observatorul.com/default.asp?action=articleviewdetail&ID=16561
    Beatrice Silvia Sorescu

    Nãscutã în Bulzestii Doljului, locul în care soarele îsi trezeste somnul pe vârful pãdurilor ce stau sã cadã, cu umbrã cu tot, peste vãile satului, Beatrice Silvia Sorescu, acum, cu cel de-al nouãlea volum de versuri, îsi gãseste, cu sigurantã, un loc al sãu în lumea poeziei contemporane.
    Cu alte cuvinte, privitã si analizatã fãrã resentimente, din varii perspective, (perspective ce sugereazã metoda de analizã de tip holistic) orice spusã despre creatia poeticã a autoarei, nu poate evita termenii specifici ei: autenticitate, finete, originalitate, expresivitate, termeni ce tind, cu orice poem parcurs, spre semnificare si conceptualizare. În consecintã, si noi, autorii acestor rânduri, afirmãm, de la început, cã versul poetei Beatrice Silvia Sorescu, fie el unul specific reflexiei cultivate, fie altul pliat pe gingãsia copilului de oriunde, stã sub semnul inteligentei si rafinamentului tâsnit dintr-un suflet pe deplin cultivat, parcã el însusi izvor al artei poetice.

    RăspundețiȘtergere
  2. De acord cu dumneata !
    Superbe poême !

    RăspundețiȘtergere